O femeie nu va aştepta niciodată sinceritatea absolută ci adevărul !

E de ştiut că noi, femeile, ne batem cu pumnul în piept că vrem sinceritate din partea celor apropiaţi: iubit, prieteni, colegi. În toate descrierile pe care le facem despre noi spunem de fiecare data că suntem sincere, deschise şi că spunem lucrurilor pe nume fără să menajam. Nu numai că e o mare şi colorată minciună, dar e şi o dovadă crasă de ipocrizie mascată. Să fim serioşi, o femeie nu va aştepta niciodată sinceritatea absolută ci adevărul, dar adevărul pe care vrea ea să îl audă.
  
 Un adevăr nu e intotdeauna sincer, însă o sinceritate spune mereu adevărul…
 
 Să luăm de exemplu o situaţie destul de comuna în rândul reprezentanţelor sexului frumos şi sălbatic. Ea e părăsită de iubirea vieţii ei şi se întâlneşte cu prietenele ei să îşi verse amarul în cafeneaua de la colţ. Ce aşteaptă ea de la ele ? Să-i spună cumva că şi ea e vinovată de despărţire? Să-i spună că dacă era mai puţin posesivă şi geloasă Mr. RightOneforher nu ar fi plecat niciodată ? Că dacă înceta cu scenele şi certurile doar pentru că era ea prost dispusă, nu ar fi părăsit-o? Nuu, în niciun caz. Ea aşteaptă ca prietenele ei să o încurajeze că oricum nu era el potrivit pentru ea, că va găsi pe altul de o mie de ori mai bun şi mai înţelegător, şi că fostul era oricum aşa şi pe dincolo. Chiar dacă el nu era şi chiar dacă ele nu gândesc nici pe departe urât despre el. Dar prietenele nu or să fie niciodată sincere în totalitate. Pentru că dacă ar fi în secunda doi, domnişoara rănită ar trânti uşa cafenelei şi nu ar mai vrea să le vadă niciodată. Şi aşa ne amăgim că primim adevărul din partea prietenilor noştri când de fapt nu ne spun decât ceea ce ştiu că vrem să auzim.
 
 E greu să acceptăm că oamenii nu sunt sinceri şi veţi spune că nu e aşa, că de fapt voi spuneţi mereu, fără menajamente  şi cu toată sinceritatea, ce aveţi pe suflet prietenilor voştri. Hai măcar de data asta să fim sinceri. Ştiţi bine că nu o faceţi de teamă că-i veţi răni. Şi preferaţi să spuneţi un adevăr nesincer pentru a vă proteja persoanele dragi. Nu e de condamnat, aşa facem toţi, dar ce e de blamat e faptul că puţini sunt aceia care recunosc faţă de ei înşişi că nu sunt sinceri. Şi aici vorbim de lipsa sincerităţii faţă de personale apropiate, nu am adus în discuţie cunoştinţele, colegii…la acest nivel de relaţionare lipsa sincerităţii e un eufemism pentru ipocrizie. Şi asta nu pentru că noi am fi prin definiţie nişte mincinoşi notorii, ci pentru că societatea are setul ei de reguli de conduita pe care fie ca vrem, fie ca nu, trebuie sa il respectam.